marți, 11 decembrie 2018

Test cu proști


Omul de la birou rasfoi cu atentie hartiile din
dosar, puse cateva intrebari de rutina si, la sfarsit,
conchise:
-Tinere, actele sunt in regula. Indeplinesti conditiile de studii, de vechime in munca, recomandarile sunt bune, ma rog, ai adus tot ce trebuie. Dar, pentru a putea fi angajat in unitatea noastra, unitate cu un specific special, urmeaza sa sustii si un test de imaginatie. Proba obligatorie si eliminatorie!
Omul se foi in fotoliul din fata biroului. La un asemenea examen nu se asteptase.
-Ei?!...
-Pai, cu imaginatia nu cred ca stau prost. Dar, cand e vorba de un test… Unchiul meu chiar mi-a spus: “Fii atent cum procedezi! Daca te afli cumva in incurcatura, imi dai un telefon…”
-Serios?! Cine-i unchiul asta al dumitale?
 -A, nu, ca m-a avertizat: “Sa nu cumva sa te folosesti de numele meu. Nu vreau sa fiu amestecat in cine stie ce. Te duci, te prezinti ca orice cetatean, clar? Eu il cunosc pe omul acela (vorbea de dv.), in cateva randuri, in clipe grele, l-am ajutat”. Va amintiti?
-Dac-as sti despre cine e vorba…
-A, nu, ca ajutorul a venit indirect. Era si greu sa ajungeti tocmai la el. Insa i-a telefonat un amic al dv., iar dumnealui a intervenit unde trebuia… Mi-a si zis, inainte de a porni incoace: ”Oamenii trebuie sa se intrajutoreze. Nu se stie cand ai nevoie de cineva, undeva!
Nu sunteti de aceeasi parere?
-Ba da…ba da…
-In ce priveste testul, continua cu prudenta tanarul, stiti, n-as vrea… Dv. ce ma sfatuiti? Sa dau un telefon, asa…
Omul de la birou a raspuns prompt:
-Aaa, nu e cazul! hotari el, ferm. De ce sa deranjam? Problema dumitale e rezolvata. Maine te prezinti la lucru. Te asteptam!
-Bine, va multumesc!
Peste cateva zile, tanarul fu chemat iarasi de omul de la birou:
-Ei, te simti bine la noi?
-Excelent!
-Apropo de unchiul dumitale, n-ai vrea sa…
-Va rog sa ma iertati – zambi tanarul, dar n-am nici un unchi.
-Vrei sa spui ca toata povestea aia a fost… 
-Un test de imaginatie, asa cum mi-ati cerut!

Așa, cam pe la prânz


Simt miros de fum amabil, parchez brusc și intru într-o bombă cu terasă de la marginea drumului. Grataragiul se apropie zâmbitor. E aproape mort de beat, dar eu încă nu-mi dau seama de asta, îmi pare doar aşa, mai prietenos.
- Păi se poate, şefu', fără cartofiori? Punem şi cartofiori. Ia uite aici!
Şi ridică uşurel friteuza, dezvelind cartofiorii aurii ce sfârâie în uleiul încins.
- Nu pot, maestre, mă apăr. Sunt la dietă.
- La dietă?, se miră. Ce dietă? Aaa... ai nevastă slim?
- Nu, zic.
- Nu? Dar cum e?
- N-am deloc.
(”Conducerea” era plecata temporar din țară).
Lasă cleştele de mici, îşi şterge mâinile de şorţ şi mă îmbrăţişează brusc, lipindu-se cu şorţul de mine.
- Eşti fratelemeu! Nici io n-am.
(Cam ăsta a fost momentul în care am realizat că-i mangă).
Eschivez la timp, înainte să apuce să-l pupe pe fratele lui pe obraji, şi mă dau înapoi.
- N-ar' nimic!, decretează. Ne găsim noi pân' la urmă!
- Păi eu nu vreau, zic eu de amuzament.
- Nu?
- Nu.
Face un efort vizibil să înţeleagă această informaţie; ca să câştige timp, ia cleştele şi mermeleşte cu el prin mici, întoarcând câte unul, apoi, dintr-o dată, mă fixează grav şi îmi spune aproape părintește:
- Da' ţie îţi place să mănânci în căcatu' ăsta?

luni, 10 august 2015

Farmecul inegalabil al vacanţelor cu gaşca

Unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se pot întâmpla în viaţă unui om este să aibă prieteni. Acest lucru este valabil pe toată perioada anului, cu excepţia vacanţelor, când acest lucru plăcut din viaţa omului se transformă, în mod dramatic, într-un coşmar egalat doar de concediul cu nevasta.
Plecatul în vacanţă cu gaşca are loc undeva între joi şi sâmbătă, ziua exactă fiind stabilită după certuri repetate. Dacă excursioniştii nu vor reuşi să se pună de acord – şi nu vor reuşi -, ziua va fi stabilită de către prietena unuia dintre şoferi. Ora plecării va rămâne o enigmă pentru toată lumea, mai puţin pentru fraierul grupului, care va sosi la ora stabilită cu convingerea că aceasta este ora la care chiar se va pleca. De ce îşi închipuie el asta, este greu de înţeles.
Odată ajunşi la destinaţie, fiecare va dori altceva.
– Băi, ne aranjam in hotel o oră şi ieşim pe urmă la beri multiple!
– Mi-e foame! Hai să mâncăm!
– Întâi facem o baie şi vedem după aia!
– Hai să-l căutăm pe Mariusică zis Armeanu zis Pisoi zis Prăpăd, că e şi el pe aici.
În cel mult zece minute, membrii găştii o vor apuca fiecare în altă direcţie. Restul zilei şi-l vor petrece căutându-se unii pe alţii.
Atunci când, printr-o minune, toată lumea va dori acelaşi lucru – de pildă, să mănânce -, concordia nu va dura mai mult de câteva clipe.
– Hai la Şoni!
– Lasă-mă, frate, cu Şoni, că mă doare ficatu’ numai când mă gândesc. Hai la Corsaru’.
– Nu găseşti masă la Corsaru’ la ora asta, mă. Mai bine mergem la Popas, mi-e poftă de nişte icre de știucă.
– Icre? Bleah! Friptura de miel!
– Hai la Cherhana, băgăm o ciorbă de peşte.
– Bă, mie mi-e sete, mă duc la Frontiera sa vad daca mai au din Tamăioasa aia. Hai pa!
Prin urmare, fiecare nătărău va mânca în alt loc. Acesta nu este însă neapărat un lucru rău, fiindcă aşa vor creşte şansele ca la sfârşitul serii măcar unul dintre ei să fie sănătos şi să-i poată căra acasă pe cei cu toxiinfecţie alimentară.
A doua zi, jumătate din gaşcă va ajunge la concluzia că e prea aglomerat şi va pleca în altă staţiune. Nici cei plecaţi, nici cei rămaşi nu vor rămâne împreună prea mult timp, astfel că, la sfârşitul vacanţei, ei vor fi înşiraţi de la Vama Veche până la Gura Portiţei – spre marea bucurie a celor 2 şoferi, care vor avea astfel nesperata şansă de a vizita litoralul românesc în timp ce-i vor culege pe prietenii lor de nedespărţit.
Ajunşi acasă, absolut toţi vor posta poze pe facebook din care va rezulta foarte clar că s-au distrat de minune împreună.

Partea bună e că, spre deosebire de concediul cu nevasta, după vacanţa cu prietenii nu-ţi vine să te desparţi de ei, fiindcă pe oamenii ăştia chiar îi iubeşti.





miercuri, 15 iulie 2015

De ce românii nu au fondat niciodată un imperiu



În linii mari, cam toate marile imperii din istorie au luat naştere atunci când o căpetenie de trib, un regişor sau vreun general mai ambiţios şi-a adunat oştenii, i-a aliniat în formaţie şi le-a zis ceva de genul: „Acum o să mergem să cucerim Italia/Iberia/Persia/Egiptul, o să trecem totul prin foc şi sabie. O să jefuim, o să violăm toate femeile, o să luăm în robie locuitorii şi, cu puţin noroc, o să lăsăm în urma noastră numai ruine fumegânde. Vom ajunge cel mai mare imperiul din istorie!” Nu ştiu cât efect avea partea cu cel mai mare imperiu cunoscut, dar promisiunea de jaf şi viol a sunat întotdeauna cât se poate de ispititor în urechile soldaţilor.
Sunt totuşi convins că cel puţin vreo doi sau trei voievozi de-ai noştri au încercat la un moment dat să fondeze un imperiu, dar nici n-au deschis bine gura, că primul oştean a şi început să explice cum stă treaba de fapt:
– Măria Ta, în Polonia e naşpa, am fost eu anu’ trecut şi numai ţepe mi-am luat. Mai bine mergem în Grecia, că acolo e cald. Şi e şi mai ieftin.
Apoi trebuie că a sărit un plăieş:
– Toţi ţăranii se duc în Grecia, Măria Ta, noi în Turcia trebuie să mergem. A fost văru’ Costel din Paşcani astă-vară, a stat superbine la un turc. Am io numărul, dacă e.
Şi discuţia a continuat ceva de genul:
– Bă, aţi fost vreodată în Macedonia? Trebuie neapărat să mergeţi!
– Du-te, bă, că în Bulgaria mi-au furat calul priponit în faţa cortului, eu nu Bulgaria nu mai merg în viaţa mea.
– În Rusia kieveană drumurile sunt de căcat, e plin de bandiţi la fiecare răspântie.
Şi chiar admiţând, prin absurd, că ne-am fi hotărât unde să mergem, problemele abia începeau:
– Hai, frate, cu căruţa?? Înţepeneşti în căruţă până la Constantinopol. Treaba voastră, da’ io cu căruţa nu merg.
– Mie cu calul mi-e frică, nene, eu pe cal nu mă sui!
Şi uite-aşa ne-am scărpinat în cur 2.000 de ani, lăsând istoria să treacă pe lângă noi. Iar când în sfârşit ne-am hotărât să mergem şi noi undeva, au început discuţiile:
– Bă, ce v-am zis io? Nu v-am zis că la Stalingrad e frig de te caci pe tine? Haideţi dracu’ înapoi, facem o Budapestă şi apoi mergem la Berlin, ca oamenii!


marți, 23 decembrie 2014

Armata nu a fost cu noi!


In seara din 23 decembrie 1989, pe la ora 22:30, primesc un telefon de la tatal meu, care imi spune ca se simte rau (hipertensiune) si ma roaga sa trec pe la el sa-i duc niste medicamente pe care le obtinusem recent.
Plec din Stirbey Voda, unde locuiam, impreuna cu sotia mea in masina pe care o aveam atunci, un Volkswagen broasca rosie cu numarul de inmatriculare 18-B-9573. Sunt oprit (poate si din cauza masinii care nu era Dacia) la vreo trei baraje/filtre, verificat acte si portbagaj, intrebat ce si cum, de unde vin, unde ma duc, de ce vin, de ce ma duc...
Ajung la capatul bd. Grivitei imediat dupa intersectia cu 1 Mai. Cand mai aveam vreo 200 de metrii pana sa parchez in fata blocului lui taica-meu, observ ca de sub podul Constanta, dinspre Chitila, vine un tanc enorm, zgomotos si puturos, cu insemnele MApN-ului. Am o presimtire (de parca m-ar fi comandat cineva), franez brusc, opresc masina si ii spun sotiei "iesi repede"! Am timp sa ies si eu, sa ocolesc masina si sa ma adapostesc langa ea, pe partea dreapta. Din tanc armata romana trage in noi rafale cu mitraliera de calibru greu din dotare. Masina e ciuruita pe partea stanga de la un capat la altul (ulterior aveam sa gasesc gloante si fragmente de metal infipte in scaune si tetiere). Observ cum alearga catre noi, incercand sa se adaposteasca, un cuplu de tineri cu un brad de Craciun. Ea ajunge ghemuita langa noi si scapa, el e nimerit la nivelul gambei si cade secerat peste brad la 2-3 metrii distanta de masina mea. Daca ramaneam in masina eram morti!
Tancul isi continua cu nesimtire drumul, fluturand (ca dupa o batalie castigata) un mare steag tricolor.

Credeti ca m-am zbatut sa obtin certificat de revolutionar? Nici vorba. Pentru atata lucru?

luni, 17 noiembrie 2014

Nostalgia doesn’t come cheap, my friends.

Imi e dor de ziua aceea in care tineam in mana infrigurat si emotionat "Un veac de singuratate".
Aveam un neastampar in mine sa incep sa citesc cartea, pe care nu l-am mai regasit niciodata in viata... Poate doar atunci cand, dupa mari eforturi de a-l cumpara, mergeam grabit spre casa tinind in brate discul "Deep Purple - In Rock".
Sau cand aveam impresia ca tramvaiul 6 merge prea incet spre magazinul Sora, pe langa care ma intalneam cu fata aceea blonda cu ochii negri...  A, si inainte de primul drum spre restaurantul Doina cu VW-ul broasca...
Ce vreti, bucuria omului simplu...








sâmbătă, 13 septembrie 2014

Sambata 13



Am ajuns cu intarziere (din cauza unor treburi de sambata 13), mai spre seara, la un amic, undeva pe langa Cernica. El s-a pregatit la pranz cu un gratar grandios si un vin la rece (ca de obicei), in ciuda avertismentului meu dat prin SMS in care spuneam cam asa : « Sosesc intr-o ora. Daca nu, mai citeste, te rog, inca o data mesajul asta ».In fine, omu’ s-a suparat si a zis ca ma asteapta la barul din sat, ca nu merit altceva. Am ajuns acolo, era la o masa cu inca un batranel anonim. Mi-am facut si eu loc spasit si constient de ce-or sa-mi auda urechile capului. Ca nu-i frumos, ca m-a asteptat, ca nu-i sunt prieten, etc. Si atunci a intervenit aproape firesc cel la masa caruia ne asezasem.
- Voi stiti ce inseamna prietenia ? Voiam sa-i raspund normal, in stilul meltean de Bucuresti, dar m-a oprit cu blandete.

- Vedeti domnul ala care sta acolo? El este prietenul meu cel mai bun. Ne-am nascut in ’49 si am crescut impreuna. Avem casele aproape unul de celalalt si in fiecare zi veneam, dupa munca, in aceasta carciuma (acum ii zice bar, dar tot crasma se pronunta), beam o tuica, o bere si citeam ziaru’. De fapt el imi citea ziarul, pentru ca eu nu stiu sa citesc. Eram mereu impreuna si la bune si la rele. Prin ’94 ne-am certat. De atunci nu am mai vorbit, nici macar nu ne-am mai salutat. Dar in ciuda celor intamplate, in fiecare zi venim aici la aceeasi ora. Ne vedem in fiecare zi, nu ne salutam si ne asezam la mese diferite. Amandoi cerem o tuica sau o bere. In fiecare zi ia ziarul si citeste stirile cu voce tare. Lumea crede ca e nebun, dar o face pentru mine... din 1994!



marți, 22 aprilie 2014

Daca esti de acord...

VRETI VOTUL NOSTRU? ACESTEA SUNT CONDITIILE.
Candidatule! Asculta ce vreau eu, inainte de a-mi face tu o oferta:
1. Respectarea rezultatului referendumului din 2009 pentru reducerea numarului de parlamentari la cel mult 300.
 2. Imprescriptibilitatea infractiunilor de furt din bani publici, comise de demnitari.
 3. Demnitarii si familiile lor (copii, parinti), sa isi asume obligatia de a folosi doar sistemul public de sanatate. In caz contrar isi pierd calitatea de demnitar. Doar asa s-ar putea schimba ceva in sistemul public de sanatate.
 4. Copiii/nepotii demnitarilor vor invata doar in sistemul public de invatamant de stat. In caz contrar isi pierd calitatea de demnitar. Poate asa se va schimba ceva in invatamant.
 5. Orice pedeapsa primeste un demnitar pentru infractiuni comise in timpul mandatului, sa fie dublata.
 6. Averea demnitarilor care nu poate fi justifica sa fie confiscata, la fel si a rudelor care nu o pot justifica.
 7. Parlamentarii care nu au initiat nicio lege pe toata perioada mandatului, sa restituie integral sumele primite ca si indemnizatie. Nu sunt acolo doar pentru a incasa un salariu, platit de contribuabili si pe care multi dintre noi nu il au.
 8. Interzicerea totala a traseismului politic. Pleci din partid, renunti si la functia obtinuta .
 9. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitarii Parchetului pentru cercetarea altor demnitari, sa nu mai aibe dreptul de a candida pentru functii publice timp de 10 ani.
 10. Interzicerea prin lege a dreptului parlamentarilor de a se pronunta in privinta cercetarii unui demnitar.
 11. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au inchis prin prescriere, ale fostilor si actualilor demnitari.
 12. Cheltuielile parlamentului sa fie reduse cu 50% fata de nivelul actual. Un stat sarac nu poate suporta costurile unui parlament bogat. Parlamentarii sa vina la serviciu cu masina personala sau cu metroul si isi vor plati cazarea din banii proprii, ca orice alt salariat la stat.
 13. Produsele/serviciile din institutiile de stat sa fie in proportie de 70% produse in Romania.
 14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infractiuni deosebit de grave.
 15. Inasprirea pedepselor din codul rutier. Despre cat de aspre sa fie, sa-i intrebam pe cei care si-au pierdut copiii sau parintii in accidente rutiere.
 16. Puscariasii sa munceasca pt. cazare, mancare, ingrijire medicala. Ei ne fura, ne talharesc, ne violeaza copii sau parintii si noi ii tinem pe banii nostri!? In puscarie, munca sa fie obligatorie, mai putin cauzele medicale certe.
 17. Castrarea pedofililor si a violatorilor.
 18. Pentru traficantii de droguri, inchisoare pe viata.
 19. Marirea alocatiei pentru copii la cel putin 150 lei.
 20. Parintii care nu-si trimit copiii la scoala, sa fie decazuti din drepturi. Daca nu poti sa il cresti, nu-l faci.
 21. Interzicerea exploatarii zacamintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea pe termen lung a mediului inconjurator.
 22. Reimpadurirea terenurilor defrisate, costurile urmand sa fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrisat sau trebuiau sa le apere, nu sa le distruga!
 23. Interzicerea vanzarii pamantului agricol romanesc catre straini. Copiii si nepotii nostri, vor trebui sa-si creasca copiii. Noi daca avem astazi pamant romanesc, avem datorita strabunilor nostri care nu l-au vandut, ci s-au jertfit sa-l pastreze.
 24. In procesele castigate la CEDO , daunele sa fie platite de catre judecatorii care au dat sentintele. Nu trebuie sa platim noi pentru ca si-au bagat ei bani in buzunare.
 25. Executarea silita a datornicilor Bancorex, pentru recuperarea sumelor nerestituite.
 26. Tranzactiile in cash intre persoane fizice, sa nu fie limitate de suma. In actul de vanzare-cumparare sunt parti: notarul, vanzatorul, cumparatorul. De ce trebuie sa primeasca banca un comision?
 27. Inlocuirea prin lege a denumirii de rrom, cu denumirea de tigan.
 28. Deschiderea unui proces impotriva tuturor guvernantilor, a celor care se fac vinovati de distrugerea industriei.
 29. Depolitizarea autoritatilor de reglementare si control (fisc, media, protectia consumatorului, etc).
 30. Desecretizarea tuturor contractelor civile facute cu statul roman. Contractele de achizitie din bani publici sa fie transparente si sa nu fie acceptata nicio forma de secretizare
 31. “Catedrala Neamului” sa devina in totalitate scoala pentru copiii defavorizati, camin pt. batranii fara ajutor si spital social – administrarea si costurile sa fie in sarcina Bisericii Romane.
 32. Anularea subventiilor de la buget catre cultele religioase.
 33. Reintoarcerea in vechiul sediu al Parlamentului de pe Dealul Mitropoliei si amenajarea "Casei Poporului" pentru circuitul turistic (hotel, cazinou, sali de conferinta, moll, teatru, opera, etc.).


duminică, 2 februarie 2014

cel mai straniu secret din lume



 "Sunt Earl Nightingale si as vrea sa va vorbesc despre cel mai ciudat secret din lume".
Asa incepe textul, vechi de mai bine de 60 de ani, pe care il citim astazi. Un text de o simplitate debordanta care ne pune fata in fata cu un adevar foarte simplu. Dar poate tocmai pentru ca e atat de evident, e si foarte greu de observat.
Marele doctor si detinator al premiului Nobel, Albert Schweitzer, a fost intervievat in Londra, de catre un reporter care l-a intrebat: "Domnule doctor, ce este in neregula cu omul de astazi?"
Schweitzer a tacut putin si apoi a spus: "Omul nu gandeste". Si despre asta vreau sa va vorbesc astazi.
Traim astazi intr-o epoca la care omul a visat, s-a gandit si pentru care a muncit milenii. Traim in cea mai bogata epoca care a existat pana acum, abundenta in oportunitati pentru oricine.
In ciuda acestui fapt, puteti sa va imaginati ce se intampla pana la 65 de ani, cu 100 de oameni care pornesc in mod egal de la 25 de ani? Acesti 100 de oameni cred ca vor avea succes. Sunt  entuziasti, au o scanteie in ochi, iar viata li se pare o aventura interesanta. Dar cand ajung la de 65 de ani, numai unul va fi bogat, patru vor fi independenti din punct de vedere financiar, cinci inca vor lucra, iar 54 dintre ei vor fi faliti, depinzand de altii pentru nevoile de zi cu zi.
Acum, ganditi-va un moment: dintr-o 100, numai 5 dintre ei reusesc sa atinga un nivel rezonabil de trai. De ce esueaza atat de multi? Ce se intampla cu scanteia care era in ochii lor, de pe vremea cand aveau 25 de ani? Ce s-a ales de visele, sperantele sau planurile lor? De ce este un decalaj atat de mare intre ceea ce si-au dorit si ceea ce au reusit sa obtina?
Cand spunem ca doar 5% au atins succesul, trebuie sa definim succesul, iar cea mai buna definitie pe care am gasit-o este urmatoarea: "Succesul este atingerea progresiva a scopului propus". Daca omul munceste pentru un scop bine determinat si stie incotro merge, acel om va avea succes. Daca nu va face asta, va fi un ratat. Succesul reprezinta atingerea progresiva a scopului propus. 
Rollo May, distinsul psihiatru, a scris o carte minunata numita "Omul in catarea sinelui", in care scrie ca ”Opusul curajului in societatea noastra nu este lasitatea, ci conformitatea”. Iata si problema din zilele noastre: conformitatea! Oameni comportandu-se dupa ceilalti fara sa stie de ce, fara sa stie incotro se duc. In America, chiar acum, (textul este din anii '70 - n.b.) sunt aproximativ 18 milioane de oameni de 65 de ani si peste, iar cei mai multi dintre ei sunt faliti si depind de altii pentru a se putea descurca.
Invatam sa citim la 7 ani. Invatam sa ne castigam traiul pana la varsta de 30 de ani. De cele mai multe ori, pana la varsta asta, nu numai ca ne castigam painea, ci ne intretinem si familia. Si cu toate astea, pana la 65 de ani, nu invatam sa devenim independenti financiar. De ce? Pentru ca ne conformam! Cei mai multi dintre noi se comporta gresit, urmandu-i pe cei 95% care nu au succes.
Dar de ce acesti oameni se conformeaza? Acesti oameni cred ca vietile lor sunt modelate de circumstante, de lucruri care li se intampla din cauza unor forte exterioare.
S-a facut odata un studiu in care unor muncitori li sa pus intrebarea: "De ce muncesti? De ce te trezesti de dimineata?" 19 din 20 nu aveau nici o idee de ce. Daca ii intrebi, ti-ar spune ca toata lumea se trezeste de dimineata si se duce la munca si ca de aceea o fac si ei.
Acum, sa ne intoarcem la definitia succesului. Cine reuseste? Singura persoana care va reusi este cea care urmareste atingerea progresiva a scopului propus. Omul care spune "voi deveni asta" si incepe sa lucreze pentru a indeplini acel lucru. Va spun eu cine sunt oamenii de succes. 
Un om de succes este un profesor care preda pentru ca asta isi doreste sa faca. De succes este femeia care si-a dorit sa devina o sotie si o mama, iar in postura asta face o treaba de exceptie. Un om de succes este acela care lucreaza la propria benzinarie pentru ca asta a fost visul lui si asta a vrut sa faca. Un om de succes este agentul de vanzari care doreste sa ajunga in topul firmei sale.
Un om de succes este oricine care actioneaza deliberat catre un scop, pentru ca asta a decis sa faca. Dar numai o persoana din 20 face asta.
(...)
De mai bine de 20 de ani caut cheia care determina ceea ce i se intampla unei fiinte umane. Exista o cheie care sa faca viitorul o promisiune care se poate fi prezis in mare parte? Exista o cheie care sa garanteze succesul unei persoane, daca ar cunoaste asta si ar sti sa o foloseasca? Ei bine, exista o astfel de cheie, iar eu am gasit-o.
V-ati intrebat vreodata de ce atat de multi oameni muncesc mult si corect, fara sa realizeaze nimic deosebit, in timp ce altii, care desi nu par sa munceasca la fel de mult, par sa obtina orice? Diferenta consta in scopuri. Unii isi propun lucruri, altii nu. Oamenii care au teluri reusesc. Pentru ca stiu incotro merg. Atat de simplu este.
Sa ne gandim la un vas care iese din port si care are planificat intreg voiajul. Capitanul si echipajul stiu cu exactitate unde se indreapta vasul si cat timp va dura pana la destinatie. Au un scop clar definit.
Acum, haideti sa luam un alt vas, exact ca primul, dar caruia sa nu-i punem un capital la carma si un echipaj. Haideti sa nu-i dam nicio tinta de atins, niciun scop, nicio destinatie. Doar pornim motoarele si ii dam drumul pe apa. Cred ca sunteti de acord cu mine ca, chiar daca va reusi sa iasa din port, va ajunge sa se scufunde sau se va lasa purtat de vant pana esueaza pe vreo plaja pustie, ajungand o epava. Nu poate ajunge nicaieri pentru ca nu are o destinatie clara si ghidaj adecvat.
La fel si cu oamenii.
Dar sa ne intoarcem la cel mai straniu secret din lume - povestea pe care voiam sa vi-o spun astazi.
Iata cheia succesului, dar si cheia esecului: devenim ceea ce gandim! Hai sa o mai spun o data: devenim ceea ce gandim!
In toata istoria noastra, cei mai mari oameni, profesori, filozofi, profeti s-au contrazis in multe privinte, dar numai asupra acestui singur punct exista un acord complet si unanim. Iata ce spunea Marcus Aurelius, marele imparat roman: "viata unui om este construita prin gandurile lui". Ben Disraeli, la randu-i, marturisea: "Dupa o lunga meditatie, am ajuns la concluzia ca un om cu un scop precis trebuie sa-l atinga. Nimic nu va sta in calea unei vointe care isi va indrepta existenta insasi catre atingerea scopului". (...)
Ralph Waldo Emerson spunea ca "un om este ceea ce gandeste toata ziua."  William James spunea: "cea mai mare descoperire a generatiei mele este ca un om isi poate schimba viata prin modificarea atitudinii mentale."  (...) Tot el continua: "Daca iti pasa suficient de tare de un anumit lucru, aproape sigur il vei obtine. Daca vrei cu adevarat sa fii bogat, vei fi bogat. Daca vrei sa fii erudit, vei fi. Daca vrei sa fii bun, vei fi bun. Trebuie doar sa iti doresti oricare dintre aceste lucruri exclusiv si sa nu iti doresti in acelasi timp, la fel de puternic, sute de lucruri incompatibile unul cu altul". (...)
Vechiul meu prieten, dr. Norman Vincent Peale, a spus-o in acest mod: "Aceasta este una dintre cele mai mari legi ale universului pe care mi-as fi dorit sa o descopar mai devreme. Daca gandesti in termeni negativi, vei obtine rezultate negative. Daca gandesti in termeni pozitivi, vei reusi rezultate pozitive".  (...)
George Bernard Shaw spunea si el ca "oamenii dau vina mereu pe circumstante pentru ceea ce sunt. Eu nu cred in circumstante. Oamenii care reusesc in aceasta lume sunt cei care se uita dupa circumstantele pe care le vor, iar, daca nu le gasesc, le vor crea".
Pare destul de evident, nu-i asa? (...) Devenim ceea ce gandim.
Este rational ca o persoana, care se gandeste catre un scop clar, i-l va si atinge pentru ca la asta se gandeste. Iar noi devenim ceea ce gandim. Invers, un om care nu are nici un scop, care nu stie incotro sa mearga, ale carui ganduri sunt confuze si pline de anxietate, frica si ingrijorare va deveni si el ceea ce gandeste. Viata ii va deveni una plina de frustrari, complexe, frica si griji. Daca se gandeste la nimic, devine nimic. 
Dar cum functioneaza acest lucru: cum devenim ceea ce gandim?  
Mintea umana este foarte asemanatoare cu pamantul unui fermier. Terenul acela ii ofera agricultorului o alegere. El poate planta orice doreste acolo. Terenului nu-i pasa ceea ce este plantat. Decizia depinde numai de fermier.
Amintiti-va ce am spus: mintea umana este foarte asemanatoare cu pamantul unui fermier - doar ca este mult mai fertila, incredibila si misterioasa decat acel teren, dar functioneaza in acelasi mod. Nu ii pasa ce sadim in ea: succes sau esec. Un scop concret ori confuzie, frica, anxietate sau orice altceva. Dar sigur va dezvolta ceea ce plantam.
Vedeti? Mintea umana este cel mai neexplorat teritoriu si care poseda bogatii dincolo de orice imaginatie. Si ea ne va produce orice am planta.
Puteti spune "Daca asta este adevarat, atunci de ce oamenii nu isi folosesc mintea mai mult?", "De ce nu isi cultiva acest sol mental extrem de fertil?"
Avem acum raspunsul si la aceste intrebari.
Mintea noastra vine ca o dotare standard de la nastere. Este gratuita. Dar pe lucrurile pe care le primi gratis nu le apreciem la justa valoare. Lucrurile pe care le platim le si pretuim. Paradoxul consta in faptul ca situatia ar trebui sa stea tocmai invers. Tot ce conteaza cu adevarat in viata este gratuit: mintea noastra, sufletul nostru, corpul, sperantele, visele, ambitiile, inteligenta, iubirea, familia, copiii si prietenii. Toate aceste "proprietati" nepretuite sunt gratuite. Iar lucrurile care ne costa bani sunt de fapt foarte ieftine si pot fi inlocuite oricand.
Un om bun poate saraci complet, dar isi poate reface averea la loc, chiar de mai multe ori. Chiar daca ne ia casa foc, o putem reconstrui.
Dar lucrurile primite degeaba, cele cu adevarat valoroase, nu le vom putea inlocui niciodata cu nimic. Mintea umana nu este folosita la valoarea sa tocmai pentru ca o consideram un bun dat. Mintea umana poate face orice ii spunem, insa noi o utilizam pentru lucruri minore, in loc sa o folosim pentru cele importante. Se spune ca in mod universal operam la aproximativ 10% sau chiar mai putin din capacitatile noastre.
Asa ca decideti acum: ce doriti cu adevarat? Plantati-va un scop in minte. Este cea mai importanta decizie pe care o veti lua in aceasta viata. Ce vreti sa fiti? Un salariat mai bun pentru firma in care lucrati? Vreti sa aveti propria afacere? Vreti sa va imbogatiti? Tot ce trebuie sa faceti este sa va plantati acest tel in minte, sa va pese cu adevarat de el, sa munciti cu incapatanare pentru a-l obtine. Si va deveni realitate. Nu numai ca veti reusi, dar nu prea aveti cum sa dati gres.
Stiti? Asta e o lege exact ca cea a gravitatie. Daca te urci pe o cladire si sari, te vei duce in jos, niciodata in sus. Si la fel este si cu orice lege a naturii. Tot timpul functioneaza, sunt inflexibile. Asa ca, ganditi-va la scopul vostru intr-un mod relaxat si pozitiv. Imaginati-va cu ochii mintii ca ati obtinut deja lucrul pe care vi l-ati propus. Imaginati-va facand lucrurile pe care le-ati face atunci cand v-ati indeplinit scopul propus.
Fiecare dintre noi este suma gandurilor sale. Fiecare este in locul in care se afla pentru de fapt acolo si-a dorit sa fie sau simte ca acolo merita sa fie - chiar daca recunoaste sau nu acest lucru. Traiesti de pe urma gandurilor tale, pentru ca ceea ce gandesti astazi sau maine, luna viitoare sau anul urmator, iti va modela viata si iti va determina viitorul. 
Stiti? Insasi legea care asigura succesul este in fapt o sabie cu doua taisuri: trebuie sa ne controlam gandirea. Aceeasi lege care asigura succes omului, fericire si tot ceea ce a visat pentru el si familia lui poate sa-l duca in acelasi timp catre bine sau rau, in functie de cum o foloseste. Pentru bine sau pentru rau. Acesta este cel mai straniu secret din lume.
De ce spun ca e straniu si de ce spun ca e un secret? De fapt, nu e deloc un secret. A fost observat de cei mai timpurii intelepti si reluat iar si iar de-a lungul timpului, dar foarte putini oameni l-au observat si l-au inteles. De asta e straniu.
Odata l-am auzit pe Grove Patterson, marele editor sef al ziarului Toledo Daily Blade, spunand intr-un discurs o concluzie pe care nu o voi uita niciodata: "Anii mei din ziaristica m-au convins de cateva lucruri, printre care si faptul ca oamenii sunt la baza buni si ca venim dintr-un anume loc si ca mergem catre un altul. Ar trebui, deci, ca timpul petrecut aici sa fie o aventura incantatoare. Arhitectul Universului nu a facut o scara care sa duca nicaieri".
Iar cel mai mare Invatator al tuturor timpurilor; tamplarul de pe campiile Galileei, ne-a dat secretul mereu si mereu: "Dupa cum crezi, asa se va si face".
Tineti bine minte vorbele date pe muntele Sinai si aveti-le mereu inaintea voastra: „Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste si celui ce bate i se va deschide”.
Atat este de minunat si de simplu!
De fapt este atat de simplu, incat in complicata noastra lume unui adult ii este greu sa inteleaga ca tot ce ii trebuie este: un scop si credinta ca il va obtine!

Earl Nightingale a fost un om de radio de succes si un scriitor motivational american. A scris “The Strangest Secret“ (Cel mai straniu secret), una dintre cele mai bune carti de gen ale tuturor timpurilor. Pentru cei mai practici dintre voi, care vor sa se convinga ca acest secret este real, Nightingale a conceput un test 30 de zile, pe care l-a detaliat in cartea sa. Il puteti citi aici (“The Strangest Secret“ in limba engleza, in format .pdf) sau il puteti asculta, tot in limba engleza, (in lectura autorului), intr-o varianta usor modificata fata de lucrarea publicata).

miercuri, 11 decembrie 2013

Mark Lanegan - Burning Jacob's ladder (RAGE Song)

"It's still of blood we sing and burn

A thousand blackbirds on a string return

There's a solitary sun to lie


Gone without the chosen one, goodbye"







http://www.youtube.com/watch?v=YlVxDBhJcc4

luni, 25 noiembrie 2013

Un raspuns



Ce face ca oameni care au pornit cu dreptul si dreptate sfarsesc cu stangul si in noroi?

Incerc sa-ti raspund la intrebare. Cred ca e vorba despre cat de prost este alcatuit omul in complexitatea lui. Vitejie, eroism, inteligenta, gandire vizionara, dar si orgoliu, vanitati, rautate. si mai e si dorinta de recompensa. Dupa o treaba usoara prin curtea casei, dupa o zi de munca tensionata, imediat simti nevoia sa-ti faci un mic bine: o bere, un whisky, ceva bun de mancare. La astia "mari" e foamea de putere. Ei nu mai pot sa se dea deoparte dupa ce au depus atatea eforturi (unele cu buna credinta) de a ajunge lideri. Au dat de gustul puterii, al faimei si al traiului bun si vor din ce in ce mai mult. Daca mai apare si-o muiere, atunci e clar ca au pentru cine sa se maimutareasca. Apoi mai sunt si "atarnatorii", cei care merg alaturi de ei (unii finantandu-i), care n-au niciun merit decat ca le impartasesc (sau se prefac) ideile si cauta sa traga foloase personale de pe urma sefului. Astia ii sfatuiesc sa mearga mai departe, sa minta, sa uneltesca, sa calce pe cadavre. De unde la inceput erau singuri si luptau pentru idealul lor, ulterior ajung sa fie cativa, apoi un comandament, apoi un detasament, apoi o unitate, o armata, un guvern, un stat. Si idealurile se estompeaza, se dilueaza, devin doar pretext pentru crime si faradelegi. Ca de obicei, norodul, pulimea, suporta consecintele pana cind din randul lui apare alt "(i)luminat". Asta il doboara pe ala si tot asa, in diferite variante. Uneori ma gandesc ca ar trebui scris un program destept cu scenarii si proceduri complexe si complete si lasate masinariile (robotii) sa conduca lumea.
Cam asta cred eu ca e esenta lucrurilor. Sigur, se poate discuta mult pe tema asta, dar ne-ar trebui o vacanta mare si cateva sticle de rom, undeva langa o apa limpede si un soare prietenos.
Si uite asa, poate punem de-o revolutie...




miercuri, 6 noiembrie 2013

REPEAT


viata complicata... vine iarna, am tensiunea mare, dioptrii depasite, sunt gras, chel, nu mai folosesc usor pantofii cu sireturi, ma cert cu doctorii, sunt pesimist si deprimat. nu mai fumez, mananc putin, prea sarac ca sa interesez femeile si nici whisky-ul nu-mi mai place. da'n rest e bine!
in fiecare an trecem nepasatori pe langa data mortii noastre...



marți, 29 octombrie 2013

Tasuleasa

 


In principiu e bine (vezi materialul video).
Ce nu e bine e ca aia care fura padurile ca-n codru nu patesc nimic, fac "banu' gros" si stau linistiti ca vin astia si le replanteaza.
Voluntariatul n-o sa tina in tara asta decat la copiii intre 8 si 14 ani, cat inca sunt inocenti. Noroc ca le trece repede...
Pai cand vede ca ala care fura se da cu gipanu', nu bea niciodata apa de la chiuveta,  isi duce mandra la Moll in Bucuresti si el munceste ca boul pentru o ciorba de stevie si doua zdranganeli din chitara, ce crezi ca o sa aleaga?

http://www.tasuleasasocial.ro/index.php?id=media&main=video&item=17



marți, 15 octombrie 2013


One martini is all right. Two are too many, and three are not enough.

The Way Old Friends Do - ABBA




You and I can share the silence
Finding comfort together
The way old friends do
And after fights and words of violence
We make up with each other
The way old friends do
Times of joy and times of sorrow
We will always see it through
Oh I don't care what comes tomorrow
We can face it together
The way old friends do

You and I can share the silence
Finding comfort together
The way old friends do
And after fights and words of violence
We make up with each other
The way old friends do
Times of joy and times of sorrow
We will always see it through
Oh I don't care what comes tomorrow
We can face it together
The way old friends do

We can face it together
The way old friends do





Writer: ANDERSSON, BENNY GORAN BROR / ULVAEUS, BJOERN K.
Lyrics © Universal Music Publishing Group, EMI Music Publishing

APOI A VENIT IARNA




CITIŢI ÎNCET...
Ştii...timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, urcându-mă la bordul noii mele vieţi. Într-un fel, am impresia ca s-a întâmplat ieri, dar s-a intamplat cu multi ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toate speranţele şi visele mele.
Dar iată că acum trăiesc iarna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la muuulti ani distanţă de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.
Dar iată-mă aici, prietenii mei sunt pensionari şi au încărunţit, se mişcă mai încet şi eu văd în ei persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alţii într-o formă mai proastă decât mine, dar la toţi constat o mare schimbare. Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri şi vibranţi, ci, ca şi mine, vârsta lor începe să se arate şi acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam şi în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că şi a face un duş reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăţ, ci obligaţie!
Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieţii mele nepregătit pentru toate durerile şi junghiurile, pentru pierderea puterii şi a capacităţii de a merge şi de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac dar nu am reuşit niciodată! Cel puţin însă ştiu că iarna a sosit dar nu ştiu cât va dura, asta ştiu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a terminat pur şi simplu. Va începe o nouă aventură?
Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă.
Aşa că, dacă nu te afli, inca, în iarna vieţii tale, lasă-mă să-ţi reamintesc că ea va sosi mai repede decât îţi închipui. Deci, orice ce ţi-ai dori să realizezi în viaţă, te rog să realizezi repede! Nu amâna prea mult lucrurile! Viaţa trece repede. Fă azi tot ceea ce poţi, căci nu poţi şti cu siguranţă dacă te afli sau nu în iarna vieţii tale. Nu ţi s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, aşa că trăieşte pentru azi şi spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să şi le amintească şi speră că ei te vor aprecia şi iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toţi anii trecuţi!