Sambata 13

Am ajuns cu intarziere (din cauza unor treburi de sambata 13), mai spre seara, la un amic, undeva pe langa Cernica. El s-a pregatit la pranz cu un gratar grandios si un vin la rece (ca de obicei), in ciuda avertismentului meu dat prin SMS in care spuneam cam asa : « Sosesc intr-o ora. Daca nu, mai citeste, te rog, inca o data mesajul asta ».In fine, omu’ s-a suparat si a zis ca ma asteapta la barul din sat, ca nu merit altceva. Am ajuns acolo, era la o masa cu inca un batranel anonim. Mi-am facut si eu loc spasit si constient de ce-or sa-mi auda urechile capului. Ca nu-i frumos, ca m-a asteptat, ca nu-i sunt prieten, etc. Si atunci a intervenit aproape firesc cel la masa caruia ne asezasem.
- Voi stiti ce inseamna prietenia ? Voiam sa-i raspund normal, in stilul meltean de Bucuresti, dar m-a oprit cu blandete.
- Vedeti domnul ala care sta acolo? El este prietenul meu cel mai bun. Ne-am nascut in ’49 si am crescut impreuna. Avem casele aproape unul de celalalt si in fiecare zi veneam, dupa munca, in aceasta carciuma (acum ii zice bar, dar tot crasma se pronunta), beam o tuica, o bere si citeam ziaru’. De fapt el imi citea ziarul, pentru ca eu nu stiu sa citesc. Eram mereu impreuna si la bune si la rele. Prin ’94 ne-am certat. De atunci nu am mai vorbit, nici macar nu ne-am mai salutat. Dar in ciuda celor intamplate, in fiecare zi venim aici la aceeasi ora. Ne vedem in fiecare zi, nu ne salutam si ne asezam la mese diferite. Amandoi cerem o tuica sau o bere. In fiecare zi ia ziarul si citeste stirile cu voce tare. Lumea crede ca e nebun, dar o face pentru mine... din 1994!