miercuri, 15 iulie 2015

De ce românii nu au fondat niciodată un imperiu



În linii mari, cam toate marile imperii din istorie au luat naştere atunci când o căpetenie de trib, un regişor sau vreun general mai ambiţios şi-a adunat oştenii, i-a aliniat în formaţie şi le-a zis ceva de genul: „Acum o să mergem să cucerim Italia/Iberia/Persia/Egiptul, o să trecem totul prin foc şi sabie. O să jefuim, o să violăm toate femeile, o să luăm în robie locuitorii şi, cu puţin noroc, o să lăsăm în urma noastră numai ruine fumegânde. Vom ajunge cel mai mare imperiul din istorie!” Nu ştiu cât efect avea partea cu cel mai mare imperiu cunoscut, dar promisiunea de jaf şi viol a sunat întotdeauna cât se poate de ispititor în urechile soldaţilor.
Sunt totuşi convins că cel puţin vreo doi sau trei voievozi de-ai noştri au încercat la un moment dat să fondeze un imperiu, dar nici n-au deschis bine gura, că primul oştean a şi început să explice cum stă treaba de fapt:
– Măria Ta, în Polonia e naşpa, am fost eu anu’ trecut şi numai ţepe mi-am luat. Mai bine mergem în Grecia, că acolo e cald. Şi e şi mai ieftin.
Apoi trebuie că a sărit un plăieş:
– Toţi ţăranii se duc în Grecia, Măria Ta, noi în Turcia trebuie să mergem. A fost văru’ Costel din Paşcani astă-vară, a stat superbine la un turc. Am io numărul, dacă e.
Şi discuţia a continuat ceva de genul:
– Bă, aţi fost vreodată în Macedonia? Trebuie neapărat să mergeţi!
– Du-te, bă, că în Bulgaria mi-au furat calul priponit în faţa cortului, eu nu Bulgaria nu mai merg în viaţa mea.
– În Rusia kieveană drumurile sunt de căcat, e plin de bandiţi la fiecare răspântie.
Şi chiar admiţând, prin absurd, că ne-am fi hotărât unde să mergem, problemele abia începeau:
– Hai, frate, cu căruţa?? Înţepeneşti în căruţă până la Constantinopol. Treaba voastră, da’ io cu căruţa nu merg.
– Mie cu calul mi-e frică, nene, eu pe cal nu mă sui!
Şi uite-aşa ne-am scărpinat în cur 2.000 de ani, lăsând istoria să treacă pe lângă noi. Iar când în sfârşit ne-am hotărât să mergem şi noi undeva, au început discuţiile:
– Bă, ce v-am zis io? Nu v-am zis că la Stalingrad e frig de te caci pe tine? Haideţi dracu’ înapoi, facem o Budapestă şi apoi mergem la Berlin, ca oamenii!