marți, 23 decembrie 2014

Armata nu a fost cu noi!


In seara din 23 decembrie 1989, pe la ora 22:30, primesc un telefon de la tatal meu, care imi spune ca se simte rau (hipertensiune) si ma roaga sa trec pe la el sa-i duc niste medicamente pe care le obtinusem recent.
Plec din Stirbey Voda, unde locuiam, impreuna cu sotia mea in masina pe care o aveam atunci, un Volkswagen broasca rosie cu numarul de inmatriculare 18-B-9573. Sunt oprit (poate si din cauza masinii care nu era Dacia) la vreo trei baraje/filtre, verificat acte si portbagaj, intrebat ce si cum, de unde vin, unde ma duc, de ce vin, de ce ma duc...
Ajung la capatul bd. Grivitei imediat dupa intersectia cu 1 Mai. Cand mai aveam vreo 200 de metrii pana sa parchez in fata blocului lui taica-meu, observ ca de sub podul Constanta, dinspre Chitila, vine un tanc enorm, zgomotos si puturos, cu insemnele MApN-ului. Am o presimtire (de parca m-ar fi comandat cineva), franez brusc, opresc masina si ii spun sotiei "iesi repede"! Am timp sa ies si eu, sa ocolesc masina si sa ma adapostesc langa ea, pe partea dreapta. Din tanc armata romana trage in noi rafale cu mitraliera de calibru greu din dotare. Masina e ciuruita pe partea stanga de la un capat la altul (ulterior aveam sa gasesc gloante si fragmente de metal infipte in scaune si tetiere). Observ cum alearga catre noi, incercand sa se adaposteasca, un cuplu de tineri cu un brad de Craciun. Ea ajunge ghemuita langa noi si scapa, el e nimerit la nivelul gambei si cade secerat peste brad la 2-3 metrii distanta de masina mea. Daca ramaneam in masina eram morti!
Tancul isi continua cu nesimtire drumul, fluturand (ca dupa o batalie castigata) un mare steag tricolor.

Credeti ca m-am zbatut sa obtin certificat de revolutionar? Nici vorba. Pentru atata lucru?